Visualizzazioni totali

domenica 29 gennaio 2012

MOLDOVENII ÎMPOTRIVA MOLDOVEI, LA CEDO


După cum relatează presa moldovenească, R. Moldova se află printre ţările cu cele mai multe cereri depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Potrivit raportului anual, CEDO a pronunţat 1.157 de hotărâri pe marginea a 1.511 cereri, în total fiind soluţionate 52.188 de cereri. O treime din hotărârile pronunţate vizează patru state membre ale Consiliului Europei: Turcia (174), Rusia (133), Ucraina (105) şi Grecia (73).
Pe 1 ianuarie 2012, circa 4.250 de cereri (2.8%), care urmează să fie soluţionate, erau îndreptate împotriva Moldovei. După
numărul de cereri înregistrate în 2011, raportat la populaţia ţării, Moldova se află pe locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10.000 locuitori, iar în 2010 indicele era 2.65 (situându-se pe locul 6). În privinţa R. Moldova, Curtea a pronunţat 31 de hotărâri şi a constatat opt violări în cazul tratamentului inuman şi degradant, cinci - în cazul lipsei investigaţiei efective, şapte – în dreptul la libertate şi siguranţă şi tot atâtea - în cazul dreptului la un proces echitabil, violare a duratei excesive a procedurilor, 14 violări în cazul neexecutării hotărârilor, patru – în dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, cinci - în cazul dreptului la un remediu efectiv şi 14 violări ale respectului proprietăţii.

Cea mai importantă hotărâre, din punct de vedere juridic, pronunţată de Curte pe parcursul anului 2011 împotriva Moldovei este „Ivanţoc şi alţii contra Moldovei şi Rusiei”. Această hotărâre, care se referă la faimoșii deținuți din grupul Ilașcu, condamnă Rusia, care dispune de o puternică influență în Transnistria, dar absolvă Moldova, care nu deține instrumente de presiune asupra separatiștilor transnistreni. Prin hotărârile şi deciziile pronunţate în 2011, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de 371.258 euro (în 2010 - 874.687, 18 euro). E de notat că, din 2001, Republica Moldova a pierdut la CEDO 200 de dosare, fiind condamnată la despăgubiri de circa 14 milioane de euro. Există mai multe organizații non-guvernamentale moldovenești angajate în lupta pentru respectarea drepturilor: Comitetul Helsinki condus de Ștefan Urâtu, Asociația Promo-LEX, Asociația Hyde Park.

Ultima din acestea e foarte activă, iar frații Brega, și tot ce e legat de ei (Hyde Park, site-ul Curaj.Net , Curaj.tv, emisiunea „Inamicul Public”), sunt foarte cunoscuți în Moldova. Recent, la 24 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza „Brega și alții contra Republicii Moldova” (cererea 61485/08), care se referă anume la activitatea membrilor Hyde Park. În perioada 22 aprilie 2008 – 3 februarie 2009, pe când la putere se mai aflau comuniștii, reclamanții au fost organizatori și au participat la mai multe întruniri publice în or. Chișinău. Deși își exercitau legal dreptul la întrunire, în repetate rânduri aceștia au fost reținuți de către colaboratorii poliției, fiind acuzaţi de organizarea unor demonstraţii neautorizate, opunere de rezistenţă la reţinere şi ultragierea colaboratorilor de poliţie. Ulterior reclamanţii au fost achitați pe toate capetele de acuzaţii, din motivul lipsei de probe. Hyde Park a depus un șir de plângeri contra polițiștilor care au comis ilegalități contra lor, dar justiția nu le-a dat curs. Și deci, epuizând toate etapele obligatorii ale procedurii judiciare în Republica Moldova, „curajoșii” moldoveni au apelat la CEDO și au câștigat procesul. Curtea a acordat primului reclamant 10.000 euro cu titlu daune morale, 5.000 euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre ceilalți reclamanți, şi 1.600 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Nu e unicul dosar pe care frații Brega și Hyde Parkul îl câștigă la CEDO. Gurile rele vorbesc că provoacă intenționat autoritățile și că își fac un business din aceste cauze. Că e business sau hobby nu are importanță, de vreme ce efectul e trezirea justiției moldovene din somnul cel de moarte.

O altă noutate proaspătă în materie de CEDO e aceea că un grup de elevi, părinți și profesori din Transnistria au deschis cu succes o cauză contra Republicii Moldova și Federației Ruse pentru impunerea într-un șir de școli și licee din republica separatistă a predării limbii moldovenești bazate pe grafia chirilică și pe curricula de tip sovietic. Curtea a recunoscut astfel că grafia şi etnia fac parte din viaţa privată a unui om, că părinţii au dreptul să-şi transfere bagajul cultural şi tradiţiile etnice copiilor lor, că au dreptul să se identifice că sunt moldoveni şi că limba lor este cea română cu grafie latină. Curtea de la Strasbourg a neglijat demersurile guvernelor R. Moldova şi al Federaţiei Ruse, care figurează ca pârâţi în aceste dosare, de a nu admite cererile şi va proceda la examinarea dosarelor, unul dintre motive fiind epuizarea căilor interne de recurs. CEDO constată deja că cetăţenii moldoveni din Transnistria nu au remedii pentru situaţia lor. Şi asta pentru că, pe de o parte hotărârile judecătoreşti ale organelor competente din R. Moldova nu sunt executate pe teritoriul secesionist, iar pe de altă parte Federația Rusă nu-şi recunoaşte jurisdicţia asupra regiunii transnistrene, prin urmare reclamanţii nu pot sesiza nici autorităţile ruse despre lezarea drepturilor. Iar o eventuală cale de atac în instanţele transnistrene e considerată de curtea europeană ineficientă, deoarece constrângerile la care sunt supuşi cetăţenii moldoveni din Transnistria se fac posibile tocmai din cauza actelor normative valabile în regiune, fiind vorba în special de interzicerea utilizării grafiei latine.

martedì 24 gennaio 2012

Nu-s de acord, cu toate ca imi place...

Iata un model de subiectivism poetic talentat.

Adrian Paunescu. Impozite, biruri si taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!
Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.
Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

REFERENDITĂ ACUTĂ

Badea Vasile Moldovan a fost dus cu Salvarea la spitalul din Bâculești. Amețise și căzuse jos. Când fecioru-său l-a ridicat cu greu din glod, Vasile i-a mulțumit așa:
- Dumnezeu să vă deie sănătate, domnule Voronin.
- Care Voronin, tată?...

Era clar că lui badea Vasile nu-i era bine.

La spital a fost dus într-un cabinet unde erau doi doctori. L-au pipăit. L-au pus să arate limba. „E română”, a zis doctorul Filea. „Pune-ți ochelarii, dă-te dinspre fereastră și ai să vezi că-i moldovenească”, a răspuns doctorul Lupulescu. Doctorii s-au mai sfătuit și au precizat diagnoza: independentită acută pe fonul unor tulburări grave ale conștiinței naționale cauzate de consumul îndelungat al preparatului Molotovinus Ribbentropicus.
- Domnule Lupulescu, ce leac îi prescriem bolnavului?
- Nu-i putem administra niciun medicament, domnule Filea, fără ca în prealabil să-i consultăm părerea. Pentru că s-ar putea, bleadi, să fim învinuiți de nerespectarea regulilor democratice. Și nahuia ne trebuie nouă asta!
- Domnule Lupulescu, fiți mai atent cum vă exprimați. Nu de alta, dar vă aude asistentul medical Ghimpulean, știți cât e de drăcos Mișa ista. El înjurăturile le acceptă doar în trei limbi: română, franceză și poloneză...
- Da ce, domnule Filea, am zis eu vreun cuvânt necenzurat? Dumneavoastră mă cunoașteți și știți că de așa ceva eu nu sunt capabil. Nu, pur și simplu nu sunt capabil.
- Adevărat, domnule Lupulescu, dumneavoastră nu sunteți capabil. Și cu bolnavul, cum procedăm?
- Domnule Moldovan, i se adresă Lupulescu bolnavului, îți vei alege singur medicamentul. Va trebui să te decizi între „Prezidențialin” și „Parlamentarin”. Dar pentru a face mai bine alegerea vei merge în cabinetul de alături și vei cumpăra de la domnul Ghimpulean cartea „Referendum constituțional”, volumul 1, editat în septembrie 2010. Costă 1000 de lei. Citești cartea cu atenție. Între timp în luna aprilie va fi editat și volumul 2 al lucrării. Va costa 1500 de lei, că-i mai groasă...
- Îi mai groasă? A cui îi mai groasă? - se trezi ca din somn pacientul, a lui Voronin?
- Domnule Moldovan, te rugăm frumos să nu ne jignești și să asculți mai departe. Deci, cumperi, studiezi și volumul 2, după aia vii și-mi spui ce-ai ales, prezidențialin ori parlamentarin.
- Fii atent, interveni și doctorul Filea, va trebui să mai faci o alegere. Parlamentarinul e în fiole de 61 miligrame și 51 de miligrame. Dar cele de 51, care-s mai noi, cică-s mai bune...

Auzind însă de fiole, pacientul Moldovan sări ca ars în sus. Se temea de injecții încă din copilărie!
- Știți ce, măi băieți? Ia nu mă mai prostiți! Gata! Mă simt bine! N-am nevoie de fiolele voastre! Băgați-vi-le într-un loc! Tu pe-acei de 61, da tu pe-acei de 51 de miligrame!

lunedì 23 gennaio 2012

OPRIȚI MIȘCAREA PLĂCILOR TECTONICE!



Proteste în Italia, în România, în Rusia. Proteste în Republica Moldova. Mă rog, protestele și democrația sunt inseparabile. Iar a protesta în ianuarie o mai fi și un mod de a te încălzi, de a uita faptul că vara e încă departe și că iarna nu-i ca vara. Au protestat românii din Italia în fața ambasadei României. Au protestat moldovenii în fața ambasadelor Rusiei din mai multe țări. Moartea unui tânăr moldovean,Vadim Pisari, împușcat la un post de control al pacificatorilor ruși din Transnistria la 1 ianuarie 2012, a stârnit protestele unei demnități rănite, dar absurde. Pentru că incidentul dat putea fi nu numaidecât o provocare a Kremlinului, ci o pură întâmplare, ca și împușcarea peste câteva săptămâni a unui tânăr moldovean la un post de control din România. Și pentru că a protesta contra prezenței rusești în Transnistria, a revendica acel teritoriu pe care moldovenii nu au nicio susținere, nicio fărâmă de înțelegere și solidaritate e ca și cum bulgarii ar revendica Bucureștiul ori turcii Berlinul. O fi din cauza vârstei (care, după cum se știe, te face revoluționar la 20, centrist-moderat la 40 și reacționar la 60 de ani), dar protestele astea nu-mi prea plac. Poate că au dreptate taxiștii romani ori țăranii sicilieni, dar e sigur că nu urmăresc interesul național. Protestele Ligii Nordului mă scârbesc în mod absolut. Protestele românilor contra însărăcirii și în favoarea lui Raed Arafat sunt de înțeles, dar dacă protestatarii ar veni la guvern, oricum nu ar putea evita austeritatea.

Protestele moldovenilor sunt și mai absurde. Cu toate că țara, pe fonul crizei mondiale, merge încă bine și a avut în 2011 o creștere estimată la 6,1%, iar pensiile și salariile au crescut, lumea, ca să vezi, e nemulțumită. Duminică, 22 ianuarie, Piața Marii Adunări Naționale din Chișinau a fost invadată de participanții la un miting antiguvernamental, organizat de Partidul Popular Creștin Democrat, un partid politic neparlamentar, naționalist, conservator, reacționar. Jos guvernul! Jos Alianța pentru Integrare Europeană! Și de ce mă rog? Păi, pentru că nu a putut să aleagă președintele țării. A, iată ce ne trebuie nouă mai tare în viața asta, un președinte. Și, când e frig, vom ieși oricum să protestăm. Vom striga, veseli: „Opriți mișcarea plăcilor tectonice!”

domenica 22 gennaio 2012

Gregorio De Falco vorbește la telefon cu Francesco Schettino


  • Alo, sunt De Falco, de la Livorno. Dumneata ești căpitanul?
  • Da, bună seara, comandante De Falco.
  • Spune-mi te rog numele dumitale.
  • Sunt căpitanul Schettino.
  • Schettino? Ascultă-mă, Schettino. Au mai rămas oameni izolați la bord. Mergi cu șalupa la proră, partea dreaptă. Găsești o scară de funii. Dumneata urci pe scara ceea și mergi pe bord. Urci deci la bordul navei și-mi raportezi câte persoane mai sunt acolo. E clar? Te avizez că această convorbire se înregistrează, căpitan Schettino.
  • Uitați, comandante, vreau să vă spun ceva...
  • Vorbește mai tare! Pune mâna în fața microfonului și vorbește mai tare! Clar?
  • Comandante, în acest moment nava e înclinată...
  • Am înțeles. Dar ascultă-mă. Pe scara de la proră vei vedea oameni ce coboară. Ei bine, dumneata scara aia vei parcurge-o în sens invers. Vei urca pe navă și-mi vei spune câte persoane mai sunt la bord! Ai înțeles? Îmi spui dacă sunt copii, femei sau oameni care au nevoie de ajutor medical. Și-mi spui numărul persoanelor din fiecare categorie. E clar?.. Uite ce, Schettino, nu mă mai călca pe nervi. Poate că ți-ai salvat pielea de la înec, dar îți promit că te ia naiba dacă nu urci la bord! Urcă la bord, drace!
  • Comandante, vă rog frumos...
  • Nu, te rog eu frumos pe dumneata să urci la bord. Promite-mi-o.
  • Eu sunt aici, cu ajutoarele, nu mă duc nicăieri, sunt aici.
  • Ce faci, căpitane?
  • Coordonez ajutoarele.
  • Nu ai ce coordona acolo. Urcă pe punte. Vei coordona ajutoarele de pe punte. Dumneata refuzi?
  • Nu, nu refuz.
  • Dumneata refuzi să urci la bord, căpitane?
  • Nu, nu.
  • Atunci să-mi spui din care motiv nu urci? [...] Dumneata ai declarat abandonarea navei, acuma sunt eu cel care comandă. E un ordin. Urcă la bord. Vei găsi acolo un salvator trimis de mine cu elicopterul.
  • Unde se află salvatorul dumneavoastră?
  • Salvatorul meu e la proră. Hai, înainte! Sunt deja cadavre, Schettino.
  • Câte cadavre sunt?
  • Nu știu. Știu de unu. Am auzit că a fost găsit unu. Dar anume dumneata trebuie să știi câte cadavre ai la bord, o Dumnezeule!
  • Dar vă dați seama că aici e întuneric și nu se vede nimic?
  • Și ce, vrei să te duci acasă, Schettino? E întuneric și vrei acasă?.. Deci, ai să te urci la proră pe scară și ai să-mi spui ce e de făcut, câți oameni sunt și de ce au nevoie. Imediat. [...]

sabato 21 gennaio 2012

„COSTA CONCORDIA”, UN DIALOG CU VALENȚE ARTISTICE ȘI PASIUNEA CIVILĂ A ITALIEI

Naufragiul frumoasei „Costa Concordia” a trezit în Italia un enorm interes. Dar nu spectacolul în sine a suscitat participarea sufletească a italienilor, cu toate că nici spectacolul nu a fost neglijabil: o enormă balenă a mărilor, un oraș plutitor plin de lumini strălucitoare, de restaurante și piscine, populat de mai bine de patru mii de oameni, eșuează în mod lamentabil pe stânci și se răstoarnă pe o coastă. Iar pasagerii, fericiții care crezuseră de a fi cumpărat la doar 340 de euro o distracție de milioane, s-au văzut pe neașteptate în întuneric și cu un colac de salvare la gât. Nu, ceea ce a impresionat la maximum nu a fost tragedia propriu zisă, ci exprimarea ei mediatică. Tragediile, mai mari sau mai mici, au existat și vor exista întotdeauna. Dar cele mai multe din aceste tragedii sunt acoperite de colbul uitării, pentru că nu se găsește un poet care să le cânte. „Concordia” însă a fost, din acest punct de vedere, norocoasă. Pentru că tragedia ei a fost exprimată imediat, concomitent cu desfășurarea evenimentului, într-o operă pe care o cred înzestrată cu o frumusețe epică sublimă. O operă care mă duce cu gândul la Homer și Eschil. Această operă este dialogul telefonic dintre căpitanul „Concordiei” Francesco Schettino și comandantul căpităneriei portului Livorno Gregorio de Falco. Îl voi reda mai jos scris și tradus (după http://lanuovasardegna.gelocal.it/sardegna/2012/01/18/news/livorno-questa-la-trascrizione-integrale-del-dialogo-telefonico-tra-il-comandante-5550810), dar farmecul său e mai ales de natură audio. E vocea lui De Falco care te răpește prin tonul ei decis, prin supărarea greu stăpânită, prin punerea la punct a interlocutorului care se bâlbâie și nu mai știe ce vorbește. Dialogul merită ascultat chiar dacă nu înțelegi italiana. Iată linkul:

Italia a ascultat acest dialog înregistrat de căpitănerie cu o emoție rară. Așadar, comandantul De Falco îl sună pe căpitanul „Concordiei” Francesco Schettino. Naufragiul deja avusese loc. „Costa Concordia” se apropiase de insula Giglio prea tare și cu o viteză excesivă. Căpitanul nu vrea decât să facă un „inchino”, să salute adică cu sirenele insula și pe un prieten al său. Când observă reciful, face o manevră bruscă la dreapta. Stânca însă îi taie babordul ca un cuțit. Sala mașinilor e inundată, generatoarele de electricitate ies din funcțiune, pe navă se întronează haosul si întunericul. Dar căpitanul ezită să dea semnalul SOS. Pasagerilor li se spune că e doar o defecțiune electrică. Între timp corabia eșuează la țărm, puternic înclinată pe bordul drept, sunt aruncate ancorele. Incidentul avusese loc la 21.45, vineri, 13 ianuarie 2012. Cu aproape o oră după incident, când deja pasagerii chemaseră prin telefoanele mobile ajutoarele de pe țărm, când echipajul începuse evacuarea pasagerilor din proprie inițiativă, iar în jurul „Concordiei” roiau șalupele și elicopterele salvatorilor, abia acum căpitanul Schettino recunoaste că a naufragiat.

Comandantul De Falco îl cheamă la telefon pe căpitanul „Concordiei” la 01.46, sâmbătă. Schettino se afla într-o șalupă, împreună cu câțiva ofițeri din echipaj:

  • Alo, sunt De Falco, de la Livorno. Dumneata ești căpitanul?
  • Da, bună seara, comandante De Falco.
  • Spune-mi te rog numele dumitale.
  • Sunt căpitanul Schettino.
  • Schettino? Ascultă-mă, Schettino. Au mai rămas oameni izolați la bord. Mergi cu șalupa la proră, partea dreaptă. Găsești o scară de funii. Dumneata urci pe scara ceea și mergi pe bord. Urci deci la bordul navei și-mi raportezi câte persoane mai sunt acolo. E clar? Te avizez că această convorbire se înregistrează, căpitan Schettino.
  • Uitați, comandante, vreau să vă spun ceva...
  • Vorbește mai tare! Pune mâna în fața microfonului și vorbește mai tare! Clar?
  • Comandante, în acest moment nava e înclinată...
  • Am înțeles. Dar ascultă-mă. Pe scara de la proră vei vedea oameni ce coboară. Ei bine, dumneata scara aia vei parcurge-o în sens invers. Vei urca pe navă și-mi vei spune câte persoane mai sunt la bord! Ai înțeles? Îmi spui dacă sunt copii, femei sau oameni care au nevoie de ajutor medical. Și-mi spui numărul persoanelor din fiecare categorie. E clar?.. Uite ce, Schettino, nu mă mai călca pe nervi. Poate că ți-ai salvat pielea de la înec, dar îți promit că te ia naiba dacă nu urci la bord! Urcă la bord, drace!
  • Comandante, vă rog frumos...
  • Nu, te rog eu frumos pe dumneata să urci la bord. Promite-mi-o.
  • Eu sunt aici, cu ajutoarele, nu mă duc nicăieri, sunt aici.
  • Ce faci, căpitane?
  • Coordonez ajutoarele.
  • Nu ai ce coordona acolo. Urcă pe punte. Vei coordona ajutoarele de pe punte. Dumneata refuzi?
  • Nu, nu refuz.
  • Dumneata refuzi să urci la bord, căpitane?
  • Nu, nu.
  • Atunci să-mi spui din care motiv nu urci? [...] Dumneata ai declarat abandonarea navei, acuma sunt eu cel care comandă. E un ordin. Urcă la bord. Vei găsi acolo un salvator trimis de mine cu elicopterul.
  • Unde se află salvatorul dumneavoastră?
  • Salvatorul meu e la proră. Hai, înainte! Sunt deja cadavre, Schettino.
  • Câte cadavre sunt?
  • Nu știu. Știu de unu. Am auzit că a fost găsit unu. Dar anume dumneata trebuie să știi câte cadavre ai la bord, o Dumnezeule!
  • Dar vă dați seama că aici e întuneric și nu se vede nimic?
  • Și ce, vrei să te duci acasă, Schettino? E întuneric și vrei acasă?.. Deci, ai să te urci la proră pe scară și ai să-mi spui ce e de făcut, câți oameni sunt și de ce au nevoie. Imediat. [...]



Căpitanul nu a mai îndeplinit ordinul lui De Falco. A fost arestat și însoțit direct la închisoare. Dar ziceam că dialogul de mai sus este o operă epică. Da, pentru că eroii lui au căpătat măreție de simbol și sunt contrapuși unul altuia într-o perfectă antiteză romantică, cu o deosebită măiestrie artistică. Cât fac numai cuvintele lui Schettino „Dar vă dați seama că aici e întuneric și nu se vede nimic?”!

Personajul Schettino e tipul meridionalului arivist, șiret, dominat de pasiuni și vanitate, care pentru italieni s-ar preta de minune și pentru un rol de mafiot. Încalcă reguli și legi pentru a face favoruri prietenilor și spune minciuni pentru a fugi de responsabilități. A făcut o carieră frumoasă, dar nu datorită unor calități nobile, ci cumetrismului și aranjamentelor. Are o familie respectabilă, dar numai în aparență, căci cultivă multe legături extraconjugale. Iar atunci când, din prostie, combină un dezastru și zdrobește de stânci frumoasa sa navă, Schettino se dovedește a fi pur și simplu un laș. Abandonează nava cu pasageri la bord, în loc să-și asume toate responsabilitățile și, eventual, să moară, precum o făcuse căpitanul de pe „Titanic”.

Din contra, personajul Gregorio De Falco, comandantul căpităneriei din Livorno, este tipul unui nordic demn, dotat cu un simț milităresc, în sens bun, al datoriei și cu simțul sacrificiului. Oamenii din categoria lui au luptat cu Garibaldi pentru eliberarea și unitatea Italiei, au fost exploratori ca Marco Polo și Umberto Nobile, ori magistrați căzuți în lupta cu mafia, ca Giovanni Falcone și Paolo Borsellino. În viața privată este simplu, modest, soț model și tată iubitor. Acest personaj a trezit un val de pasiune civilă și a redat într-un fel Italiei demnitatea pierdută prin naufragiul „Concordiei” și loviturile crizei economice.

Prototipurile eroilor acestui dialog s-ar putea să fie foarte diferite de personajele care îi reprezintă pe marea scenă mediatică, De Falco poate că are și el slăbiciunile sale, iar Schettino poate că a avut și el o zi proastă în viața lui, nu e ticălosul ce pare. Dar lucrul acesta nu mai are importanță pentru masele populare așezate în fața televizoarelor precum anticii în amfiteatre. Mulțimile l-au ovaționat pe De Falco ca pe un erou, ca pe un model social demn de urmat. Vorbele cu care acesta se adresează lui Schettino, „Vada a bordo, cazzo!”, au devenit cuvinte înaripate. Iar Francesco Schettino a fost huiduit ca un laș și i s-a arătat degetul mare cu vârful în jos. Să vedem dacă prototipurile nu se vor prăbuși sub povara personajelor.

lunedì 16 gennaio 2012

CONCORDIA, EȘUATĂ PE BÂC, LA CHIȘINĂU

Spunea Massimo Gramellini, la „Che tempo che fa”, că naufragiul navei de croazieră „Costa Concordia”, în zilele când Italia este atacată și declasată de finanța mondială, este o întâmplare profund simbolică. „Duole dirlo, ma quella nave siamo noi.” Dezordinea și haosul sunt foarte descurajante, desigur. Aș vrea totuși să-i liniștesc pe italieni spunându-le că ceea ce se întâmplă în politica de la Chișinău este un spectacol de sute de ori mai indigest. Pentru a-l descrie l-aș invoca pe Eminescu care să înfiereze cu vânăta gheară a unor blesteme mizantropice ticăloșia unei clase politice care nu luptă decât pentru propriile privilegii. Să demaște „roșii”, „canalia liberală”, secăturile „fără suflet, fără cuget”, care „numai banul îl vânează și câștigul fără muncă”... Și care nu au fost în stare să dea țării un Președinte nici după ce toată lumea a râs de ei!

Da, motivul supărării mele acesta este. La 16 decembrie trecut Parlamentul votase pentru candidatura lui Marian Lupu. Lupu, actualul Președinte interimar și speaker al Parlamentului, nu întrunise numărul necesar de voturi (61, 2/3 din deputați) și pe 15 ianuarie urma ca procedura votului să fie repetată. Între timp au fost exprimate o serie de păreri sceptice cu privire la reușita votului repetat. Societatea era foarte dezamăgită de incapacitatea politicienilor de a se înțelege între ei pe un subiect atât de important pentru interesul național. Pentru că în Moldova este necesară ca aerul această înțelegere, această concordia națională! Igor Dodon, împreună cu alți doi deputați comuniști, se declaraseră disponibili să voteze un candidat neafiliat politic. Care însă nu a fost găsit! Și iată, în această atmosferă de greață colectivă pentru politica moldovenească flască și fără nerv, Oazu Nantoi, un comentator politic de la Chișinău, își propune propria candidatură. Și promite că va fi Președintele tuturor. Că este de stânga și prin urmare îi va înțelege pe comuniști. Că a luptat întotdeauna contra totalitarismului comunist și prin urmare îi înțelege pe liberali. Că este expert în problema transnistreană și deci va ști să unifice cele două maluri de Nistru. Bravo, au exclamat moldovenii, ține-o așa! Propunerea lui Nantoi a fost o palmă răsunătoare în obrazul politicii. Comuniștii, îngrijorați că președintele s-ar putea să fie ales fără prețioasa lor contribuție, s-au grăbit să propună candidatura lui Leonid Talmaci, fost guvernator al Băncii Naționale a Moldovei...

Degeaba însă. Pentru că politica nu s-a lăsat umilită și s-a răzbunat. Mihai Godea, un deputat fugar din Partidul Liberal Democrat al lui Filat, participant la votarea din 16 decembrie din Parlament, a sesizat Curtea Constituțională denunțând ilegitimitatea acelui vot; ieșind din cabina de vot, deputații ar fi arătat buletinele de vot, ca să știe capii partidelor cu cine au votat. Iar Curtea a declarat procedura nevalabilă pe motiv că nu a fost respectat votul secret. Ridicol, și dacă ar fi votat prin ridicarea mâinii? Oricum, odată cu votul din 16 decembrie, a fost șters din agendă și cel din 15 ianuarie. Nantoi și Talmaci vor trebui să aștepte evoluția evenimentelor, rugându-se între timp zeiței Concordia ca să aducă mai multă armonie în societatea moldovenească.

Dar la 15 ianuarie Parlamentul moldovenesc s-a întrunit, totuși. Fără opoziția comunistă, parlamentarii AIE au hotărât că soluția ieșirii din criza constituțională a alegerii șefului statului este un nou referendum. Poporul va fi chemat, nu mai târziu de luna aprilie, să se pronunțe în vederea posibilității ca parlamentul să aleagă președintele nu cu 2/3, dar cu o majoritate simplă. Cu alte cuvinte, nu avem nevoie de nici un fel de concordia, președintele țării poate aparține doar liberalilor, ori doar comuniștilor. Absurd! Președintele trebuie să fie super partes, să exprime interesul național! E adevărat, nu e bine că constituția moldovenească prevede dizolvarea parlamentului în cazul nealegerii repetate a președintelui, constituția italiană, de exemplu, zice că, dacă președintele nu e ales în trei ori cu o majoritate de 2/3, atunci va fi ales cu o majoritate simplă. Totuși, ar fi fost frumos ca acest defect al constituției moldovenești să fie rezolvat cu puțină concordia, nu prin referendum. Criza președintelui a produs deja un referendum, în 2010, eșuat lamentabil din cauza absenteismului. Suntem siguri că de data asta prezența la urne va fi suficientă? Referendumul din 2010 propunea să se treacă la alegerea președintelui prin vot popular. Acuma însă liberalii noștri nu mai cred că poporul va ști să voteze bine un Președinte și îi cer poporului ăsta în care nu au încredere ca să le permită lor să-l aleagă pe Președinte, cu mai puține voturi și cu mai puțină bătaie de cap. Dar oare nu li-i rușine?!

L-am urmărit pe Marian Lupu într-un video în care vorbește despre hotărârea din 15 ianuarie 2012 a Alianței pentru Integrare Europeană de a iniția referendumul pentru schimbarea constituției. Rece și îngâmfat, cețos în exprimare, incoerent. Omul acesta, căruia îi dădusem ceva credit mai înainte, m-a dezamăgit cumplit: n-are nicio treabă cu politica, e un birocrat șters, incolor, cu limbă de lemn. E o mare fericire pentru Moldova că încă nu a fost ales Președinte, va fi un mare noroc pentru noi toți dacă va deveni ambasador în Patagonia.

Vestea cea bună însă e că Alianța, la 15 ianuarie, nu a mai dat impresia că înscenează fabula „Racul, Broasca și o Știucă” de Alecu Donici, ca până mai ieri. Toți membrii ei au acționat de comun acord, în front comun. Oare ce i-a inspirat? Concordia? Ori frica de comuniști și de anticipate?


lunedì 9 gennaio 2012

VESTEA CEA BUNĂ A NOII CONSTITUȚII MOLDOVENEȘTI

O SATIRĂ PREVENTIVĂ CONTRA UNOR POSIBILE EVENIMENTE

Convocat de urgență la începutul lunii ianuarie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a luat o serie de hotărâri de importanță majoră, menite să mobilizeze țara la lupta contra crizei mondiale. Cele mai importante din acestea sunt amendamentele făcute la Constituția țării, care fusese criticată de nenumărate ori de oamenii de bună credință pentru caracterul ei excesiv de permisiv. O serie de așa-zise libertăți, care aduceau în țară stricăciunea moravurilor apusene, au fost anulate. Noua Constituție apără specificul național, economia națională și deschide noi perspective de viitor. Dar s-o luăm de la început.

Așadar, noua variantă a Constituției spune, chiar din primul său articol, că Republica Moldova este un stat bazat pe băutură, pe producerea și consumarea băuturilor alcoolice, deaceea statul se obligă să ia sub înalta sa ocrotire omul care produce și care consumă băutură. Subparagraful 1 al paragrafului 1 echivalează în drepturi producătorul cu consumatorul, ambii deci având aceleași înlesniri fiscale și bucurându-se de dreptul de a se pensiona cu 10 ani mai devreme decât cetățenii obișnuiți. Imnul național vechi, „Limba Noastră”, a fost anulat fiind înlocuit cu cântecul lui Nicolae Sulac „Turnați vin și dați găluște”. Articolul 2 al noii Constituții moldovenești spune că vinul și vodca sunt declarate prin lege băuturi naționale. Cetățenii sunt obligați să consume nu mai puțin de 100 l de vin și 20 l de vodcă pe an. Este interzis importul oricăror băuturi alcoolice din străinătate. Academia de Științe e îndemnată să demonstreze beneficiile băuturii. Specialiștii prevăd că în felul acesta economia țării va fi puternic stimulată spre creștere.

Un alt articol al Constituției declară că Moldova este un stat ortodox. Mitropolitul Moldovei devine în mod automat Președinte al Parlamentului și al Țării. Astfel, criza constituțională care a lăsat Moldova fără Președinte pentru mai bine de doi ani a fost rezolvată cu succes. Religia devine obiect de studiu obligator în toate instituțiile de învățământ, crucifixul și portretul lui Ștefan cel Mare și Sfânt sunt obligatorii în toate sălile de clasă. Celelalte religii, precum și ateismul, sunt interzise pe întreg teritoriul țării. E de remarcat că, atunci când textul noii constituții a fost publicat, în Piața Marii Adunări Naționale au ieșit să-și manifesteze bucuria sute de preoți în sutane negre. Ei au jubilat deschizând o mulțime de sticle de vin și șampanie de Cricova, iar în unele locuri au fost făcute ruguri de cărți ale unor autori ca Bertran Russell, De Sade și chiar Eminescu. Au fost aruncate în flăcări și alte publicații despre relațiile sexuale și educația sexuală a copiilor. Se vorbește în șoaptă că de acum înainte preoții vor avea o greutate deosebită în viața socială, mulți din ei vor primi funcții de conducere importante în nou instituita Poliție a Moravurilor, de pe lângă Ministerul Sănătății Spirituale a Neamului. Încă nu se știe cu precizie de ce se va ocupa acest minister. Dar ziarul „Timpul Ortodoxiei”(fostul „Timpul”) a făcut niște sugestii în acest sens: dacă de exemplu o femeie este măritată, dar nu-și acoperă capul cu o basma decentă; dacă un bărbat trece pe lângă o biserică și nu-și face semnul crucii; dacă o adolescentă iese în public cu o fustă mai scurtă decât centimetrii prevăzuți de lege... atunci de toți aceștia să aibă grijă Poliția Moravurilor și Coloniile de Reeducare.

Noua Constituție a Republicii Moldova conține și niște legi deosebit de importante pentru ocrotirea sănătății populației. Astfel, urmând sfaturile unor preaînțelepte fețe bisericești, au fost interzise toate vaccinurile, în locul lor fiind introdusă utilizarea pe scară largă a agheasmei, care va trebui să nu lipsească din niciun ambulator medical, spital, școală și orice instituție de stat. Comentatorii noii Constituții propun de asemenea ca din lista medicamentelor realizate în farmacii să nu lipsească și moarea de varză, un produs natural strămoșesc, deosebit de eficient în combaterea mahmurelii, un fel de „la pillola del giorno dopo” a moldovenilor. În scopul creșterii demografice și urmând dreapta învățătură a sfinților părinți ai bisericii, în Moldova au fost interzise avorturile, realizarea și mai ales utilizarea prezervativelor și a altor mijloace anticoncepționale moralmente stricăcioase. Interzisă chirurgia estetică, mai ales operațiile de augmentare a sânilor. Și desigur, nu putea să lipsească din acest context și interzicerea homosexualității. Cetățenii vor fi obligați să denunțe la organele de drept pe purtătorii acestui viciu urât lui Dumnezeu.

Alte articole ale Legii Supreme moldovenești se referă la valuta națională și la mijloacele mass-media. Moneta moldovenească nu se va mai numi leu, ci bou, pentru că boul este un animal domestic strămoșesc, neaoș, spre deosebire de leu, care poate fi văzut doar la grădina zoologică. Toate băncile moldovenești vor fi naționalizate și se vor supune guvernului. Presa însă va rămâne liberă și democratică, atât doar că directorii publicațiilor vor urma să depună un jurământ de credință guvernului și poporului Republicii Moldova și să urmeze întocmai indicațiile de sus.

Ultima noutate pe care o aduce Constituția moldovenească este modificarea articolului 13 și se referă la etnia și limba moldovenească. Cu acest articol statul moldovenesc se declară ocrotitor al limbii moldovenești și etniei moldave, care își trag originea de la geți și de la daci, nu de la romani, cum se credea eronat mai înainte. Prin urmare, Republica Moldova va acorda cetățenie moldovenească tuturor locuitorilor planetei Terra, cu condiția să prezinte organelor abilitate un certificat genealogic de puritate a sângelui geto-daco-moldav...

Încă nu s-au notat importante reacții interne și internaționale la adoptarea noii Constituții moldovenești. Uniunea Europeană probabil nu are timp, fiind ea însăși ocupată de combaterea crizei economice mondiale. Iar Chișinăul între timp se pregătește să-l întâlnească - cu vin, flori și busuioc - pe premierul guvernului ungar Viktor Orban. În limbajul presei moldovenești, Orban „va descăleca la Chișinău ca legendarul Dragoș Vodă”. Se vorbește despre o vizită epocală și despre semnarea unui tratat de prietenie care va schimba din rădăcini soarta politică a Moldovei.


      P.S. Am scris această satiră fantezistă îngrijorat fiind de recenta derivă a democrației din Ungaria. M-am gândit că, dacă democrația poate fi în pericol la Budapesta, în plin centru al Europei civilizate, cu atât mai multe pericole o pasc la Chișinău, unde suflă vânturi reci, totalitare, mult mai puternice.